Interpretarea desenului
Interpretarea desenului la copii
Desenul copiilor este un mesaj, o posibilitate de dialog cu adulții. Desenul vorbește, povestește și explică tot ceea ce tânărul autor nu poate formula verbal. Prin desen, copilul, își dezvăluie intrebările ascunse, bucuriile, angoasele, dragostea sau frica pentru care nu dispune de toate cuvintele și desenul său ”vorbește” liber și integral prin intermediul simbolurilor sale. De aici izvorăște importanța atenției pe care părinții ar trebui să o dea desenului: transmițând mesajul el se dezvăluie. Studiul simbolisticii desenelor copiilor este un mijloc extraordinar oferit părinților și educatorilor pentru a întelege copilul, inconștientul său, caracterul său, pentru a fi mai aproape de el și a-l îndruma mai bine.
Așa cum spunea și Sylvie Chermet-Carroy, ”prudența este deci rigurozitate și ar fi greșit să concludem plecând doar de la un singur desen. Din contră, seria de desene ale unui singur copil permite dezvăluirea constanțelor sau schimbărilor, întrebărilor pe care copilul și le pune și progresarea spre rezolvarea acestora. Un desen este întotdeauna semnificativ prin el însuși dar el își dobândește valoarea când este situat într-o globalitate. De altfel, un moment al vieții, oricât de puternic ar fi, nu-și dobândește toată semnificația decât atunci când este apropiat contextului și trecerii timpului sau evenimentelor care l-au precedat.
Pentru a înțelege cu ușurință evoluția copilului, este de dorit să se scrie data producțiilor copilărești pe măsură ce sunt trasate și să se scrie pe spate comentariile copilului despre propriul desen.”
Aspectele evaluate în etapele timpurii
De la începutul primei mâzgăleli putem analiza diferite aspecte, însă, desenul are o importanţă deosebită în evaluare de pe 4 – 5 ani, moment în care este consolidat.
Câteva dintre elementele ce pot fi supuse la observare şi evaluare, în etapele timpurii ale copilului:
1 – modul în care ia creioul. Face acest lucru liniştit sau îl smulge puternic. Schița lui va fi, probabil, încă ciudată, dar în cazul în care smulge creionul poate fi un indicator de stres. Este recomandabil să i se indice în linişte cum ar trebui să-l ia, dar lăsând și o anumită libertate la primul contact cu hârtie, astfel învață experimentând.
2 – aspectul şi atitudinea. Se bucură copilul de activitatea lui? Cere creioanele? Trebuie să verificăm dacă sunt conştienţi de ceea ce fac, cu ochii la hârtie, sau doar pur şi simplu se limitează la a face mișcări cu creionul fără a fi atent. În cazul din urmă ar trebui să încercăm să-l corectăm şi să participe vizual la ceea ce face. Dacă nu sunt motivaţi să picteze, mai bine lăsați-l să o facă altă dată. Nu-l forţaţi. O înclinație naturală spre desen, este un bun indicator al capacităţii de învăţare de mai târziu.
3 – spaţiul pe care îl ocupă. A urmări spaţiul pe care îl ocupă în foaie poate oferi unele indicii. În general, ocuparea întreg spaţiului este asociată cu încrederea, siguranța, dorința de a explora mediul înconjurător, etc. În cazul în care spaţiul ocupat este redus la o anumită zonă strictă sau mâzgălelile sunt mici, se interpretează în direcţie opusă, cum ar fi timiditate, retragere, introversiune.
4 – schița. O linie fermă, sigură şi stabilă pentru a face mâzgaleala poate însemna libertatea de mișcare, dorința de a explora, experimenta, dorinţa de a se juca, învăţa, şi aşa mai departe. În cazul schița se face cu exces de presiune sau viteză, poate fi un indicator de impulsivitate sau lipsă de control.
5 – forma. În general, copiii încep desenând linii drepte și includ progresiv pe cele ondulate. Odată trecut de etapa primelor mâzgăleli, atunci când începe să dobândească unele competenţe în elaborarea desenului, liniile lungi și drepte trase dintr-un colţ în celălalt al hârtiei, pot fi indicatori de agresivitate spre exterior sau de lipsa controlului impulsurilor. Din contră, schița în care predomină formele ondulate sau rotunjite sunt specifice copiilor cu mai mult autocontrol şi probabil, mai multă complicitate emotională cu figurile de ataşament.
6 – Culorile preferate
Culorile și influența lor asupra emoțiilor
Prin desen și utilizarea de culoare, copii exprimă stări de spirit, nesiguranţă și temeri. Este o mare informaţie, bogată în conținut, prin care ne exprimă emoțiile lor în mod inconștient. Uneori, utilizarea culorilor poate fi datorată disponibilității, detaliu care trebuie luat în considerare; de exemplu, copilul poate picta trunchiul unui copac negru, deoarece lipsea culoarea […]
Evoluția desenului la copii
a) Mâzgăleala. Prima mâzgăleală (ce nu se face întotdeauna pe suport de hârtie), presupune prima expresie grafică a ceea ce mai târziu vor fi schițe și care vor lua treptat formă şi conţinut. Sunt precursorii a ceva mult mai important ce va urma: desenul şi scrisul. Aceste prime „desene” sunt, de obicei, făcute de la […]
Semnificația culorilor în desenul copiilor
Desenul copiilor este foarte bogat în detalii şi analiza lui nu poate fi redusă la o simplă contemplare a culorilor, ci ar trebui să cuprindă factori cum ar fi vârsta copilului, mărimea și forma desenului, localizarea în foaie etc. Cu toate că fiecărei culori îi poate fi atribuită, în general, expresia unui număr de trăsături […]
Desenul începând cu vârsta de 5 ani
După cum am văzut, după prima etapă, mâzgăleala a devenit treptat un desen cu formă, culoare şi intenție de comunicare, ce reflectă maturitatea modificărilor dar, de asemenea, modul special în care copiii văd şi experimentează lumea lor . Desenul este reprezentarea universului lui subiectiv. Cu toate acestea, după cinci ani, desenul devine un instrument util […]
Interpretarea desenului la copii
Desenul copiilor este un mesaj, o posibilitate de dialog cu adulții. Desenul vorbește, povestește și explică tot ceea ce tânărul autor nu poate formula verbal. Prin desen, copilul, își dezvăluie intrebările ascunse, bucuriile, angoasele, dragostea sau frica pentru care nu dispune de toate cuvintele și desenul său ”vorbește” liber și integral prin intermediul simbolurilor sale. […]
