Podul Curcubeu

Podul Curcubeu A fost odată ca niciodată, intr-un orășel mic, o scoală vesela si plina de culoare. Copiii fericiți se jucau împreună in curtea scolii, iar zâmbetele lor străluceau ca razele soarelui. Dar existau si copii speciali, care aveau nevoi speciale.

Printre ei era Alex, un băiețel cu ochelari, care avea o imaginație minunata, dar se simțea ușor copleșit în aglomerație, si Mia, o fetiță in scaun cu rotile, care avea o pasiune pentru arta și desenele ei.

In fiecare zi, Alex se plimba prin curtea scolii, iar cu privirea lui plina de curiozitate si entuziasm, descoperea toate minunile ascunse in fiecare colțișor. Uneori, când voia sa se alăture celorlalți copii la jocuri, se simțea ușor stânjenit si nu știa cum sa se integreze mai bine.

Mia, cu privirea ei plina de emoție si mâinile pline de creioane colorate, desena universuri întregi pe hârtie. Visul ei cel mai mare era sa împărtășească frumusețea desenelor ei cu ceilalți copii, dar ii era greu sa se deplaseze rapid ca ceilalți, din cauza scaunului cu rotile.

Un băiețel numit Andrei, observându-le nevoile speciale, a simțit o dorința profunda de a-i ajuta. El a auzit de o legenda străveche despre un pod magic, numit „Podul Curcubeu”. Se spunea ca acest pod are puterea de a aduce împreună oameni cu talente speciale, indiferent de diferențele lor.

Andrei a hotărât sa caute „Podul Curcubeu” pentru a-i ajuta pe Alex si Mia sa se simtă parte din echipa lor. A umblat prin pădure, traversând râuri si trecând prin satul fermecat, cu scopul de a găsi podul minunat. După multe aventuri si încercări, Andrei a ajuns in sfârșit la Podul Curcubeu. Deasupra lui, culorile vibrante dansau si străluceau in aer.

Andrei s-a apropiat de pod si a strigat din poate puterile: „Toți suntem speciali în felul nostru!”

La acea clipa, Alex si Mia, impreuna cu ceilalti copii din scoala, au aparut pe celalalt capat al podului. Erau incantati sa-l vada pe Andrei si sa exploreze aceasta lume noua. Ei si-au impartasit pasiunile si talentele unul cu celalalt, construind o comunitate armonioasa, in care diversitatea era pretuita.

Fiecare copil a avut ocazia să strălucească în propriul lui mod. Mia, cu pasiunea ei pentru artă, a împărtășit desenele și picturile sale cu colegii. Alex, pasionat de știință, a organizat experimente interesante. Andrei, cu dragostea lui pentru literatură, a făcut lectură în fața clasei și i-a inspirat pe ceilalți să descopere lumea fascinantă a cărților.

Copiii au învățat că fiecare dintre ei avea talente și interese unice și că acestea îi făceau speciali, nu nevoile lor fizice. Au înțeles că valorizarea diferențelor și colaborarea îi ajutau să învețe și să crească împreună. În loc să se simtă intimidați sau timizi, copiii s-au simțit încrezători să își împărtășească gândurile și ideile într-un mediu plin de susținere și încurajare.

Pe măsură ce zilele treceau, copiii au descoperit că podul curcubeu nu era doar o cale de trecere spre școală, ci o sursă inepuizabilă de curaj, prietenie și înțelepciune. Prin aventurile lor pe pod, au învățat să-și depășească temerile, să se bucure de explorare și să își descopere propriile potențiale.

Podul curcubeu a devenit un simbol al încrederii și al puterii pe care o găsim în noi înșine al prieteniei și al sprijinului reciproc. În fiecare an, copiii s-au întâlnit sub acest pod special, reînnoindu-și promisiunea de a rămâne uniți și de a se ajuta în continuare.

“Toți suntem diferiți și speciali în felul nostru!”