Broscuţa cântăreaţă

Broscuţa Paca și-a schimbat viața în ziua în care a văzut prima dată un televizor. Era un concert rock, iar broscuţa Paca a fost fascinată. Dar nu din cauza muzicii, ci datorită pletelor cântăreților.

– Oh! Ce păr lung, frumos! Vreau şi eu părul în genul acesta, că ar arăta că sunt specială.

Dar Paca era doar o broască. Nu a fost la școală și nici măcar nu știa că broaștele nu au păr, așa că a crezut că părul îi va ieși dacă va merge la concerte. Ocăitul ei de broască nu se potrivea prea bine nici cu rock-ul, cu opera sau cu pop-ul, dar a continuat să dea concerte oriunde s-a dus. A călătorit prin sate și orașe, la mare și munte, pe străzi și prin grădini … până într-o zi când și-a dat recitalul într-un salon de coafură.

În timp ce cânta fără ca cineva să știe că există o broască acolo, frizerul tăia părul unui client. O șuviță lungă a căzut tocmai pe capul lui Paca și aceasta s-a gândit, văzând atât de mult păr pe capul ei, că visul i s-a împlinit în sfârșit.

Încântată, a cântat cu atâta forță și entuziasm, încât a trezit-o pe Fredo, pisica frizerului. Aceasta când a văzut grămada de păr în mișcare, a sărit pe ea și a scuturat-o crezând că este un șoarece.

Broscuţa Paca nu a fost salvată de părul lung și nici de stilul ei muzical. A salvat-o faptul că era o broască, pentru că lui Fredo nu-i plăcea senzația rece și alunecoasă a pielii și a scuipat-o; dar urmele acelui atac au fost marcate pentru totdeauna cu cicatrici mari pe pielea lui Paca şi în memoria ei, pentru că așa a aflat că a fi broască a avut și partea ei bună.

Din acel moment Paca a studiat toate avantajele de a fi broască și cel mai bun mod de a profita de ele și a creat o școală, din care au apărut broscuţele cele mai pricepute și fericite.