Iepurașul Țup Țup și gândurile sale

Într-o zi călduroasă de aprilie, iepurașul Țup Țup se plimba liniștit prin pădure, admirând frunzulițele abia ieșite ale copacilor. Totul în jur era de un verde crud, presărat din loc în loc cu câte o pată de culoare, dată de florile parcă zâmbărețe, ce vesteau venirea primăverii.

Și cum țopăia așa fericit prin pădure, Țup Țup zări într-un cuib de leurdă abia răsărită, un coșuleț cu 10 ouă. Înaintă încet și temător, dar repede și-a dat seama că nu este nimeni în preajmă, așa că s-a apropiat încrezător către locul unde coșulețul fusese uitat.

Fericit fără măsură, iepurașul sărea în toate direcțiile cu coșulețul în mână, deoarece se gândea cum cele 10 ouă găsite îi vor oferi un prânz pe cinste, cum de mult timp acesta visa. Plănuia o omletă gigant!

Și nu trecu mult timp de când acesta începu să sară de fericire, când un gând îi apăru în minte:

• Dar, stai puțin! Cum îmi fac eu omleta, când nu am nici tigaie, nici ulei și nici măcar chibritul să fac focul?

Și, gândindu-se Țup Țup cum să facă rost de tot ce-i trebuie, un alt gând își făcu apariția de îndată.

• Știu! Voi merge acasă la prietenul meu, Ursul! Acesta este gospodar și la el voi găsi sigur tot ce am nevoie!

Fără să mai piardă timp, începu să țopăie către casa ursului, ținând cu grijă coșulețul cu ouă. Și țopăia el așa, liniștit, când dintr-odată, în mintea lui începu să se audă voci, de parcă el și gândul lui purtau o conversație:

• Dar dacă merg la urs și-l rog să mă lase să fac omletă pe focul lui, în tigaia lui și cu ulei de la el, va trebui să-i dau și eu ceva în schimb!
• Îi voi da două ouă, să mănânce și el, că sigur îi va fi poftă, încercă gândul să-l liniștească.
• Dar bine, bine, și ce să facă un urs cu două ouă, la cât este el de mare, cu siguranță nu se va sătura.
• Atunci îi voi da cinci. Oricum eu sunt mai mic și nu va fi nici o problemă dacă mănânc mai puțin.

Și iepurașul se apropie de casa ursului, mai liniștit, că găsise soluția cea mai bună. Dar, în fața ușii, gândul lui Țup Țup apăru din nou:

• Și dacă este și ursoaica acasă? Va trebui să îi dau și ei ouă, doar nu va sta să se uite la noi cum mâncăm…

Supărat nevoie mare, iepurașul ciocăni la ușa ursului și, fără să salute sau să spună de ce a venit, acesta începu să țipe la urs:

• Ești un mâncăcios mare și urât, atât tu cât și soția ta! Nu am nevoie nici de focul tău, nici de tigaia ta și nici măcar de ulei. Mai bine vând ouăle decât să vi le dau vouă degeaba!

Și se îndepărtă țopăind spre adâncul pădurii, timp în care ursul a rămas încremenit în ușa casei, neînțelegând ce l-a apucat pe iepuraș!

ˮ MORALA: Nu te lăsa pradă temerilor!  Situația poate fi mult mai simplă decât crezi! Vorbește și sigur vei găsi o soluție favorabilă! ˮ