Pe aripile copilăriei

Copilăria…cea mai frumoasă perioadă a vieţii de care, la maturitate, toţi ne amintim cu drag şi nostalgie, pentru că se trăia într-o lume plină de veselie, de joacă şi era lipsită de griji .

Copilăria…este perioada în care prin joc suntem pregătiţi pentru viaţă, dar şi perioada în care puritatea şi inocenţa copilului din noi face ca viaţa să pară uşoară , prieteniile să pară pe vecie , iar zâmbetul să pară soluţia pentru a obţine ceea ce ne dorim !

Copilăria…este perioada când orice clipă se trăieşte cu o intensitate maximă , râdem şi plângem în aceeaşi zi ; ne supărăm repede dar şi iertăm în câteva momente ; simţim că suntem centrul Universului !

Dar , dacă este atât de frumoasă copilăria , de ce vrem să devenim cât mai repede adulţi , să fim liberi şi să ”facem ce vrem”? Dacă lăsăm ca magia copilăriei să se sfărâme de la vârste fragede , în locul copilului zburdalnic şi mereu cu un râs zgomotos , plin de viaţă , va apărea adultul căruia îi este foarte greu să zâmbească pentru orice , care nu observă cât de minunată este lumea deoarece gândurile şi grijile îi întunecă privirea , care mereu este grăbit şi niciodată nu are o clipă pentru el şi care , ajuns la o vârstă înaintată , rămâne doar cu amintirile…amintiri ce predomină din perioada copilăriei !

Ce ar fi dacă am prelungi copilăria ? Se poate , totul depinde de cât de mult îşi doreşte acest lucru fiecare !

Preţul unui surâs

♥ Nu costa nimic , dar poate oferi mult !
♥ Nu sărăceşte pe nimeni , dar îl poate îmbogăţi pe cel ce-l primeşte !
♥ Nu trăieşte decât o clipă , dar amintirea lui durează uneori şi toată viaţa !
♥ Luminează faţa celui ce-l primeşte şi poate fi secretul pentru a îndepărta necazurile şi gândurile negre !
♥ Nu poate fi cumpărat , cerşit sau furat …puterea lui este binefăcătoare atunci când este dăruit din suflet !
Dăruieşte zâmbete !!! Căci nimeni nu are mai multă nevoie de un zâmbet decât cel care nu mai are nici unul de oferit !

”Copii învață ceea ce trăiesc” – Dorothy Law Nolte

– Dacă trăiesc în critică și cicăleală, copiii învață să condamne;
– Dacă trăiesc în ostilitate, copiii învață să fie agresivi;
– Dacă trăiesc în teamă, copiii învață să fie anxioși;
– Dacă trăiesc înconjurați de milă, copiii învață autocompătimirea;
– Dacă trăiesc înconjurați de ridicol, copiii învață să fie timizi;
– Dacă trăiesc în gelozie, copiii învață să simtă invidia;
– Dacă trăiesc în rușine, copiii învață să se simtă vinovați;
– Dacă trăiesc în încurajare, copiii învață să fie încrezători;
– Dacă trăiesc în toleranță, copiii învață răbdarea;
– Dacă trăiesc în laudă, copiii învață prețuirea;
– Dacă trăiesc în acceptare, copiii învață să iubească;
– Dacă trăiesc în aprobare, copiii învață să se placă pe sine;
– Dacă trăiesc înconjurați de recunoaștere, copiii învață că e bine să ai un țel;
– Dacă trăiesc împărțind cu ceilalți, copiii învață să fie generoși;
– Dacă trăiesc în onestitate, copiii învață respectul pentru adevăr;
– Dacă trăiesc în siguranță, copiii învață să aibă încredere în el și în ceilalți;
– Dacă trăiesc în prietenie, copiii învață că este plăcut să trăiești pe lume.