Ciclul prenatal

Înainte de perioada de evoluție ontogenetică propriu-zisă se vorbește despre o etapă, care condiționează evoluția după naștere și anume perioada intrauterină, caracterizată prin cea mai intensă creștere și dezvoltare a ființei umane (dezvoltarea embrionară este explozivă în primele zile, înregistrându-se o creştere de 8000 de ori ca mărime şi de 20 ori ca diametru).

Pentru dezvoltarea intrauterină discuţiile se poartă in raport cu două aspecte:

1. organizarea sistemelor şi organelor fundamentale biologice ale viitorului copil, ce conține trei etape:

• Etapa 0-3 luni numită şi faza germinală, în care are loc o diferenţiere primara a organelor, formarea incipientă a sistemului nervos, precum şi formarea primară a encefalului
• Etapa de la 3-6 luni numită şi faza embrionului precoce, este etapa in care se formeaza inima, stomacul, intestinele, ficatul, plămanii şi rinichii. Are loc dezvoltarea sistemului osos marcată prin apariţia unor puncte de osificaţie cu aspect cartilaginos, dezvoltarea ţesuturior musculare şi adipoase, și işi continuă dezvoltarea sistemul nervos şi encefalul
• Etapa de la 6-9 luni numită şi faza fetala tardivă, în care are loc o dezvoltare intensă funcţională şi de consolidare somatică, fapt pentru care la sfarşitul acestui interval se realizează pregătirea pentru sistemul de viaţă extrauterin

2. poziţia şi modul de a se hrăni al embrionului şi fătului, în care se disting trei perioade:

• Histotrofa în care hrănirea se realizează din substanțele nutritive ale oului intrat în trompă şi în care are loc cariokîneza şi debutul straturilor embrionare
• De trecere când s-a realizat pătrunderea în uter, iar hrănirea se realizează prin mucoasa uterină şi apoi prin sacul vitelin în care se află fătul
• Hemotrofă în care hrănirea se face prin intermediul sângelui matern prin cordonul ombilical şi formațiunile ectodermice uterine străbătute de vasele sangvine

Aceste două criterii, cu cele trei subetape caracteristice, evidenţiază şi existenţa unor factori obiectivi, mai uşor sau mai greu observabili, sub forma reacţiilor fătului:

– la 9 săptămâni sunt posibil de sesizat agitaţiile motorii difuze

– la 10 săptămâni se pot înregistra primele bătăi ale cordului

– la 12 săptămâni au loc primele mişcări respiratorii, fapt pentru care plimbările în aer;liber sunt o necesitate vitală pentru amândoi

– la 12-14 săptămâni au loc mişcări ale pozițiilor ce vor continua până la naştere

– la 16 săptămâni au loc primele mişcări digestive

– la 16-20 săptămâni se simte mişcarea picioarelor

– în săptămâna 24 are loc primul strigăt fetal