Adultul

Tinerețea:
”Este timpul pe care îl avem în fața noastră”. (Jules Romaines)
”Este o perioadă minunată a vieții. Ea ne slujește să acumulăm greșelile numite ulterior experiență”. (George Bernard Shaw)
”Este pasărea Phoenix a timpului; renaște după ce…nu mai este”. (Costel Zagan)

Perioada adultă este perioada cea mai bogată și activă a ciclurilor de viață, este caracterizată de activitate profesională intensă, relații sociale și de muncă în extindere, precum și de mărirea responsabilităților privind viața de familie. Criteriile diferențierii stadiilor dezvoltării psihice, după U. Schiopu și E. Verza (1981), sunt tipul fundamental de activitate și tipul de relații implicate, propunând următoarele subetape:

• 25/35 ani este tinerețea, perioadă de stabilizare și maturizare în care subidentitățile sociale, profesionale, maritale și parentale se echilibrează prin dobândirea de statusuri noi și roluri cu influență mare asupra evoluției personalității și comportamentului tânărului. Componentele temperamentale și caracteriale ale personalității sunt stabilizate fără a fi rigide, mai ales cele atitudinal – valorice, și exprimă un nivel nou al maturizării personalității, specific pentru acest interval de vârstă. Latura aptitudinală a personalității și creativitatea se exprimă în rezultate cu semnificație socială și în obținerea unui loc în ierarhia valorilor din domeniul respectiv (Crețu, Tinca).
• 35/45 ani este vârsta adultă caracterizată de stabilitate, implantație profesională intensă, activitate creatoare. Statusurile și rolurile încep să fie mai încărcate de responsabilități. Copiii încep să frecventeze școala și crește conținutul subidentității de părinte.
• 45/55 ani perioada adultă propriu-zisă unde continuă dezvoltarea planurilor profesionale și sociale, dar are loc diminuarea subidentităților de soț și părinte. Evoluția feminină este relativ mai tensionată și încărcată de indispoziții și anxietăți cu substrat biologic și hormonal (menopauza).
• 55/65 ani corespunde perioadei adulte prelungite, caracterizată de o oarecare diminuare a forțelor fizice, este o perioadă critică mai ales pentru femei. Are loc diminuarea, până la anulare, a subidentității profesionale (momentul retragerii din viața profesională). Rămâne activă subidentitatea maritală și cea social-culturală și are loc trecerea către vârstele de regresie.

Un amalgam de definții despre tinerețe:

»Tinerețea nu este vârsta, ci intensitatea trăirilor.
»Tinerețea este o mândrie, rareori o valoare.
»Tinerețea este precum soarele, prezent în toate anotimpurile.
»Tinerețea nu e atât o perioadă a vieții, cât o stare de spirit, de efect a vârstei și o calitate a imaginației.

Caracteristicile personalității la vârstele adulte

Personalitatea sănătoasă la vârsta maturității, în concepția lui Allport (1991), își stăpânește în mod activ mediul, manifestă o anumită unitate a personalității și este capabilă să perceapă în mod corect lumea și pe ea însăși. Maturitatea personalității nu are o relație necesară cu vârsta cronologică, dar așteptarea socială aliniază vârsta adultă cu maturitatea.

După Allport, sunt șase criterii de maturitate ale personalității:

• Extensiunea simțului eului – ce presupune dezvoltarea intereselor puternice în afara eului ( participarea autentică a persoanei în câteva sfere semnificative ale efortului uman). A participa nu este același lucru cu a fi activ, spune Allport, iar domeniile sunt: economic, educațional, recreațional, politic, domestic și religios. „Dacă nu s-au dezvoltat interese autonome în unele din aceste domenii – dacă munca noastră, studiul nostru, familia noastră, ocupația favorită din timpul liber, politica sau aspirația religioasă, nu au devenit personale în mod semnificativ – nu putem fi calificați ca personalități mature” (Gordon Allport, 1991, p. 287).
• Raportarea caldă a eului la ceilalți – ce presupune intimitate, compasiune, dar și toleranță și „structura de caracter democratică”. În contrast, exemplifică Allport, persoana imatură dorește mai mult să fie iubită decât să dăruiască iubire.
• Securitatea emoțională (autoacceptarea) – toleranța la frustrație, sentimentul securității, autocontrolul caracterizează achiziția securității emoționale
• Percepție realistă, abilități și sarcini – Persoanele mature sunt centrate pe probleme. Acest fapt denotă că imboldurile egoiste ale satisfacției impulsului, plăcerea, mândria, starea de defensivă pot fi toate uitate pentru lungi intervale de timp deoarece le preia implicarea într-o sarcină. Allport consideră că o persoană matură va fi în contact strâns cu ceea ce numim „lumea reală”. Va vedea obiectele, oamenii și situațiile așa cum sunt și va fi implicat într-o activitate (muncă) relevantă pentru sine.
• Obiectivarea eului: intuiție și umor – prezența umorului ca și caracteristică a personalității mature face individul capabil să perceapă dezacordurile și absurditățile prezente înlăuntru, propriile calități și valori
• Filosofia unificatoare a vieții – Allport adaugă faptul că personalitatea matură reclamă o înțelegere clară a scopului vieții în termenii unei teorii inteligibile