Teorii ale dezvoltării
Teoria cognitiv-constructivistă a dezvoltării
Piaget considera că copilul, și nu întrebarea pusă de acesta, este o sursă de informații. Întrebările spontane ale copiilor sunt surse suplimentare pentru a înțelege semnificația reală a gândirii copilului.
Piaget postulează un efect de continuitate între procesele biologice de adaptare a organismului la mediul în care trăiește și procesele psihologice unde factorii exteriori și interiori ai dezvoltării sunt indisociabili și cunoașterea rezultă dintr-o interacțiune între subiect și obiect (Ursula Șchiopu,2007).
Stadiile dezvoltării conform teoriei lui J. Piaget sunt:
Stadiul senzorio-motor: de la naștere la 2 ani (copilul este preocupat de caștigarea controlului motor și învățarea obiectelor fizice, el experimentează lumea mai ales prin percepții imediate și prin activitate fizică)
Stadiul preoperator: de la 2 la 7/8 ani (copilul este preocupat cu calificarea verbală, odată cu dezvoltarea limbajului este capabil de gândire simbolică)
Stadiul operațiilor concrete: de la 7/8 ani la 11/12 ani (copilul începe să se descurce cu conceptele abstracte- clasificarea, serierea)
Stadiul operațiilor formale: de la 11/12 ani la 15/16 ani (copilul începe să raționeze logic și sistematic)