Visul…o sămânță

În tăcerea reflecției mele, îmi văd lumea  interioară ca și cum ar fi o sămânță, într-un fel mic și nesemnificativ, dar, de asemenea, plin de potențial. … Și văd în pântecele ei germenele unui copac magnific, arborele vieții mele în procesul de dezvoltare. În micimea sa, fiecare sămânță conține spiritul copacului ce va fi mai târziu. Fiecare sămânță știe cum să devină un copac, căzând pe un teren fertil, absorbind sucurile ce o hrănesc, extinzând ramuri și frunziș, umplându-se cu flori și fructe, pentru a oferi ceea ce au de oferit. Fiecare sămânță știe cum să devină un copac. Și astfel sunt semințele, ca și visele noastre secrete. În noi, nenumărate vise așteaptă timpul să germineze, să prindă rădăcini și să se nască ca sămânță… pentru a se transforma în  copac. Copaci mândri și magnifici care la rândul lor ne spun, în singurătatea noastră, când auzim vocea noastră interioară, când ascultăm înțelepciunea viselor noastre semințe. Ele, visele, indică drumul cu simboluri și semne de toate tipurile, în fiecare moment, între lucruri și între oameni, în dureri și în plăceri, în triumfuri și în eșecuri. Visele ne învață, adormiți sau treji, să ne vedem, să ne ascultăm, să ne înțelegem.

Ne arată direcția în trecătoarea prevestitoare sau în sclipirea de luciditate orbitoare. Și astfel creștem, ne dezvoltăm, evoluăm … Și într-o zi, în timp ce traversăm acest etern prezent numit viață, semințele viselor noastre vor deveni copaci, ce își vor desface ramurile, ca și cum ar fi aripi gigantice, ce traversează cerul, unind într-o singură linie, trecutul și viitorul nostru. Nu trebuie să ne temem de nimic … o înțelepciune interioară adaugă … pentru că fiecare sămânță știe … cum să devină un copac …