Psihanaliza

Psihanaliza, cu al său ”părinte” Sigmund Freud, are drept principiu ce ghidează funcționarea psihicului uman, principiul realității și principiul plăcerii. Printre ideile fundamentale ale lui Freud este noţiunea de comportament uman şi, în consecinţă, direcţia pe care o ia dezvoltarea personalităţii derivă din două tendinţe foarte puternice: pornirea de a supravieţui şi pornirea de a procrea (Roazen, 1975).

Instinctul de supravieţuire are o importanţă secundară şi este legat de o relaţie cu mediul (denumită de Freud realitate). Pornirea de a procrea este însă în mod constant descurajată şi chiar împiedicată de realitate; de aceea sexualitatea are o atât de mare importanţă în descrierea dezvoltării umane de către Freud. Sexualitatea este folosită de el într-un înţeles foarte larg. Sexualitate nu înseamnă numai acele activităţi evident asociate cu sexul, ci toate activităţile care pot fi legate de comportamentul sexual indiferent cât de primar (cum ar fi suptul degetului). Dorinţele sexuale, foarte importante în concepția lui Freud, primesc un termen special – libido (Ursula Șchiopu,2007).

Aşadar viziunea psihanalitică a dezvoltării are la bază principiul libidoului, „iar întreaga dezvoltare a individului este o succesiune de etape ale apariţiei, dezvoltării şi regresiunii libidinale” (Constantin Enăchescu, 1998, p. 36).

Teoria lui Freud identifică trei niveluri ale personalității:

  • Superego (supraeu) – reprezintă sistemul normelor social-morale însușite de individ, interiorizate pe bază de deprinderi morale, de motive. Supraeul deține atât o zonă din inconștient cât și una din conștient exercitând control, determinare asupra eu-lui dar și asupra sinelui
  • Ego (eu) – forța conștientă, organizatoare ce acționează după principiul realității și implică gândire, rațiune, control, asupra pornirilor tensionate din inconștient.
  • Id (sine) – nivelul inconștientului, sediul impulsurilor instinctive, dominate de principiul plăcerii, al reducerii tensiunii, situat în afara raționalului

Freud înparte schimbările de motivație într-o succesiune de etape care se disting prin obiectivele sau activitățile necesare satisfacerii instinctelor individuale:

Stadii / etape
Vârsta
Zona/zonele erogene
Caracteristici
Fixațiile ce apar ca și consecințe
Oral
0-18 luni
Gura
Sursele de plăcere sunt suptul, muşcatul, înghiţitul şi joaca cu buzele
Agresivitate orală (survenită în momentul dureros și frustrant al erupției dentare): înclinare spre pesimism, ostilitate, agresiune, ceartă, sarcasm, invidie și dominanță
Pasivitate orală: fumat, mâncat, sarutat, felație, cunnilincus; adultul este predispus la optimism și dependență, poate fi credul și naiv
Anal
18-36 luni
Zonele de eliminare din colon și vezica urinară
Sursele de gratificare sexuală cuprind eliminarea fecalelor şi urinei, precum şi reţinerea lor
Retenție anală: organizare sau curățenie exagerată, încăpățânare, zgârcenie, rigiditate
Expulzare anală: asumare de riscuri, neîngrijire, dezorganizare, accese de furie
Falic
3-6 ani
Genital
Copilul devine interesant de organele genitale, sursa plăcerii sexuale implică manipularea organelor genitale
Complexul Oedip (la băieți)
Complexul Electra (la fete)
Adultul rămas la acest stadiu manifestă: narcisism, dificultate în stabilirea de relații heterosexuale mature, nevoia de recunoaștere și apreciere permanentă a atractivității lor sexuale
Latentă
6-11/12 ani
Emoții sexuale latente
Pierde interesul în gratificare sexuală
Identificarea cu părintele de acelaşi sex
Nerealizare sexuală
Energia este canalizată și sublimată în activități școlare, sport, hobby și relații de prietenie cu cei de același sex
Genital
11/12 ani pâna mai târziu
Interes sexual imatur
Interes faţă de modelul de plăcere sexuală, respingerea fixaţiilor sau regresiilor
Frigiditate, impotență, relații sexuale nesatisfăcătoare

 


Interpretarea desenului