O zi în parc

in-parcIonuţ, un băieţel singur la părinţi, răsfăţat şi învăţat să fie mereu în centrul atenţiei, ieşea în fiecare după-amiază în parc cu jucăriile lui preferate. Nu se juca decât el cu jucăriile şi nu lăsa nici un copil, oricât de frumos l-ar fi rugat, nici măcar să le atingă.

Aşa făcea în fiecare zi, până când, ajuns în parc, a văzut un grup de copii ce se jucau cu lopeţele, grebluţe şi găletuşe la o groapă cu nisip. Ionuţ avea multe jucării sofisticate şi scumpe, dar parcă nu era aşa de interesant să te joci singur, comparativ cu jocul celorlalţi la nisip. Se auzea din acea direcţie numai râsete şi voie bună. Aşa că se apropie şi el şi spuse:

– Vreau să mă joc şi eu cu voi!

Copii s-au mutat în aşa fel încât i-au făcut şi lui Ionuţ un loc lângă ei. Dar acesta avea doar jucării de pluş, pistoale şi roboţei, cu care nu putea să se joace în nisip. Aşa că a cerut o lopeţică colegilor de joacă, care supăraţi i-au răspuns:

– Noi când îţi ceream ţie jucării nu ne lăsai nici măcar să le atingem, acum nici noi nu îţi vom da!

Întristat şi înlăcrimat, Ionuţ a plecat acasă şi a povestit tot ce s-a întâmplat părinţilor. Aceştia cu blândeţe i-au explicat că pentru a avea prieteni mulţi trebuie să–şi amintească mereu de vorba: «Ce ţie nu-ţi place, altuia nu-i face!«

A doua zi, dis de dimineaţă, Ionuţ îşi luă ca de obicei jucăriile preferate şi ieşi în parc. De această dată a făcut schimb de jucării cu toţi copii de la joacă, şi-a făcut prieteni noi şi nu s-a mai jucat singur niciodată!

 


Interpretarea desenului