Testul persoanei

testul-persoaneiCerința de a desena o persoană va fi îndeplinită în concordanţă cu dinamica bazală, tipică şi unică a personalităţii individului, relevând date esenţiale despre el însuşi prin abordarea de către el a sarcinii de a face desenul unei persoane.Se presupune că în desenul unei persoane vor fi prezente – într-o anumită măsură – atât imaginea sa despre sine, cât şi cea despre sinele ideal. El va putea, desigur, să prezinte o persoană semnificativă pentru el: părinte, rudă, soţ, profesor, etc.

Un pas iniţial în interpretare este de a descrie pur şi simplu figurile desenate. Sunttinere sau bătrâne? Active sau inactive? Flexibile sau rigide? Frumoase sau urâte? Masive sau mici? Vesele sau triste? Formale sau obişnuite? Musculoase sau slabe şi atrofiate? Agresive şi dominante sau pasive? Multe asemenea probleme pot fi ridicate şi pot sugera diferite ipoteze interpretative privind subiectul care a desenat asemenea figuri.

După această fază iniţială a examinării, ar trebui să se concentreze atenția asupra celor patru zone majore ale desenelor:

1.Capul – sediul concepţiei despre Sine şi al Eului. Se relaţionează perceptiv cu lumea exterioară. Ochii şi urechile primesc stimuli sau date extrapersonale . Gura serveşte pentru încorporarea unor lucruri (adică dependenţa orală) şi ca o ieşire a agresivităţii , prieteniei şi a unor emoţii. În zona capului se manifestă aspiraţii şi frustraţii intelectuale . Aici este, deasemeni, acceptată, respinsă sau ignorată dragostea. Astfel este acceptată sau respinsă lumea altor fiinţe umane sau se ia o altă aitudine în raport cu ea. Aspiraţii de strălucire pot fi relevate în detalierea facială. Dispreţul, ura sau agresivitatea profundă pot fi văzute în ochi întunecoşi, sfredelitori. Hipersensibilitate sau chiar suspiciune pot fi remarcate într-o detaliere neobişnuită a urechii. Capul poate să-i furnizeze examinatorului înţelegerea cea mai validă asupra interacţiunii subiectului cu alţii,cât şi asupra imaginii de sine.

2.Mâinile, braţele, umerii şi pieptul – Ele se combină pentru aforma o unitate funcţională capabilă să execute comenzile corticale sau impulsurile corporale. Pot fi observate mărimea, forma, puterea, gradul de extindere spre exterior, gradul de agresivitate şi semnele conflictuale. Desenează subiectul figurile căutând ajutor? Caută el să se manifeste agresiv? Se ia el “latrântă” cu lumea? Smulge el orice poate de la alţii? Se retrage faţă de ceilalţi şi faţă de lume pentru a seinterioriza? Este capabil din punct de vedere fizic sau slab şi inadecvat? Cum este puterea fizică afigurilor faţă de puterea fizică a subiectului?

3.Torsul (trunchiul)– Acesta indică trăsături de putere similare cu cele ale braţelor, umerilor şi pieptului. Aici, îmbrăcămintea acoperă corpul şi este importantă simbolic ca“faţadă” sau “frontispiciu”, partea pe care subiectul o prezintă lumii. Aici este văzută sublinierea liniei mediene la persoanele dependente sau la cele preocupate de dificultăţi somatice. Indicatori ai constrângerii şi controlului sunt cravatele, cordoanele, bijuteriile care caută să taie (să reteze)impulsurile aociate în mod simbolic cu torsul.

4.Picioarele şi labele picioarelor – Aici sunt indicate autonomia, auto-mişcarea, auto-direcţia şi echilibrul. Cineva care desenează picioare lungi arată tendinţe de autonomie. O figură echilibrată sau care se clatină arată stabilitate, respectiv instabilitate emoţională. Stabilitatea sau instabilitatea pot fi relevate prin simetrie sau asimetrie. La figurile bărbăteşti, picioarele sunt indicatorul masculinităţii sau al dubiilor în ceea ce priveşte masculinitatea; la figurilefeminine picioarele indică preocupări sexuale.

Scopul este de a identifica zonele de conflict, exagerare, omisiune şi distorsiune. Care părţi ale corpului sunt scoase în evidenţă în mod special prin haşurare, mărire sau negarea realizată prin omisiune? Unde a făcut subiectul ştersături? Ce linii sunt accentuate? Ce linii sunt slabe? Interacţiunea celor patru zone corporale este esenţială. Discrepanţele de interpretare între diferitele zone trebuie să fie rezolvate. În acest moment examinatorul ia în considerare mediul subiectului, structura lui familială, nemulţumirile principale, descrierea figurilor şi comentariile spontane.


Interpretarea desenului