Psihologia vârstelor

Ramură fundamentală în științele psihologice, apărută datorită necesității de cunoaștere și înțelegere a caracteristicilor, funcțiilor, proceselor psihice și evoluției acestora pe parcursul vieții umane, de la naștere până la moarte.

Activitatea psihică este unitară, dar prezintă diferențe particulare specifice intervalelor de vârstă, ființa umană trebuind analizată longitudinal (pe tot parcursul existenței sale) pentru a observa modificările psiho-fizice (produse sub influența mediului natural, a educației, a influențelor socio-culturale, a rolurilor sociale…). Dezvoltarea psihică implică modificarea echilibrului între asimilarea realității și acomodare la condițiile subiective și circumstanțele concrete ale vieții, înseamnă modificări complexe bio-psiho-sociale ale individului ierarhizate în timp și structurate pe vârste (Ursul Șchiopu,1997).

Realizarea studiului dezvoltării psihologice se face pe următoarele coordonate:

  • descrierea aspectelor specifice ale dezvoltării fizice, psihice, afective, cognitive și ale personalității în contextul social, pe etape de vârstă
  • explicațiile cu privire la corelațiile factorilor ce influențează modul în care omul își construiește funcțiile și procesele psihice, dar și caracteristicile dominante
  • diagnoza este nivelul la care se găsește la un moment dat un proces psihic, o particularitate sau o calitate psihică
  • consilierea, sau recomandările, cu rolul de a crește calitatea educației la vârstele mici și calitatea dezvoltării umane în cazul vârstelor adulte

Interpretarea desenului