Logopedia

logopediaVorbirea apare la om ca un lung şi dificil proces de învăţare şi dezvoltare până când devine automatizată la adult. Ea nu apare spontan la copil. Ea se dezvoltă şi se îmbogăţeşte prin contactul comunicativ cu cei din jur. Tulburările de limbaj apar atunci când mecanismele vorbirii nu se dezvoltă normal, când educaţia şi mediul social îşi exercită o influenţă negativă.

Logopedia este disciplina psihopedagogică ce se ocupă cu educarea și în special cu reeducarea limbajului. Logopedia studiază natura si formele de manifestare a defectelor, tulburărilor de limbaj și vorbire, propunând metode și procedee de corectare adecvate.

Prin tulburări de limbaj se înţelege orice abatere de la limbajul normal, standardizat, unanim acceptat în limba uzuală, atât sub aspectul reproducerii cât şi al perceperii, începând de la dereglarea componentelor cuvântuluişi până la imposibilitatea totală de comunicare orală sau scrisă (Matei Guţu, 1975). Unele particularităţi ale vorbirii pot fi considerate variaţii în limitele normalului şi nu necesită intervenţia logopedică cum ar fi: neconcordanţa dintre modul de vorbire şi vârsta vorbitorului şi caracterul staţionar al tulburărilor de limbaj, care dispar de la sine în jurul vârstei de 4 ani. O dată cu vârsta scade şi proporţia tulburărilor de limbaj. După vârsta de 4 ani, dacă tulburările persistă, este necesară intervenţia logopedului, deoarece tulburările de limbaj pot duce la complicaţii neuropsihice, tulburări de personalitate şi de conduită. Este de recomandat ca exerciţiile de corectare să se desfăşoare cât mai de timpuriu şi în mediul normal de viaţă al copilului.

Cauzele deficienţelor de limbaj

Dintre cauzele care pot acţiona în timpul sarcinii cităm intoxicaţiile şi infecţiile gravidei, sarcina toxică cu vărsături şi leşinuri dese, incompatibilitatea Rh, traumatismele mecanice sau psihice ale gravidei ş.a. Din categoria cauzelor care acţionează în timpul sarcinii menţionăm naşterile grele şi prelungite, care duc la leziuni ale SNC, asfixierile, hemoragiile prelungite din timpul sarcinii, consumul de alcool, infecţiile sifilitice, tuberculozele etc.

După naştere pot acţiona mai multe categorii de cauze cum ar fi:

cauze organice: traume mecanice, infecţii şi intoxicaţii cu substanţe chimice sau medicamentoase, cu alcool, fragilitetea organismului şi a sistemului nervos al copilului, encefalitele acute, aproape toate bolile infecţioase, contagioase sau virotice din primul an de viaţă;

cauze funcţionale care pot afecta recepţia şi percepţia vorbirii în toate segmentele sale: fonaţie, respiraţie articulaţie ş.a.

cauze psiho-neurologice, întâlnite mai ales la subiecţii cu handicap mintal, cu tulburări de atenţie şi de memorie, de reprezentare acustică şi optică, cei cu ,,buză de iepure”, imaturitatea ş.a.

cauze psiho-sociale : condiţiile de mediu şi de educaţie, relaţiile deficitare dintre părinţi, stările conflictuale, stresante, bilinqvismul timpuriu, deficienţele senzoriale, tulburările de personalitate, afectarea mijloacelor de expresie şi de recepţie a vorbirii ş.a.

Clasificarea deficienţelor de limbaj

Clasificarea tulburărilor de limbaj este foarte dificilă din mai multe motive: complexitatea mecanismelor anatomo-fiziologice care stau la baza formării şi dezvoltării vorbirii, cuplarea diferitelor deficienţe de limbaj la aceeaşi persoană, lipsa unei terminologii unitare pentru definirea acestor tulburări. Acestea pot fi grupate (după Matei Guţu, 1975) după următoarele criterii :

– anatomo-fiziologic afectat;

– structura linqvistică afectată;

– periodizare, în funcţie de apariţia tulburărilor de limbaj;

– psihologic.

O altă schemă de clasificare aparţine lui Emil Verza (1982), care îmbină mai multe criterii în acelaşi timp: anatomo-fiziologic, lingvistic, etiologic, simptomatologic şi psihologic:

1. tulburări de pronunţie:

  • Dislalia – incapacitatea de a pronunța corect o silabă, un sunet sau un cuvânt.
  • Rinolalia – vorbirea nazală.
  • Dizartria – vorbire confuză
  • Disfonica și disritmica – cu rezonanță nazală, caracterizată prin monotonie și pronunțare neclară.

2.tulburări de ritm şi fluenţă a vorbirii:

  • Bâlbâiala, logonevroza, tahilalia, bradilalia, aftongia, etc

3.tulburări de voce

4.tulburări ale limbajului citit-scris :

  • Agrafia, alexia, disgrafia, dislexia

5. tulburări polimorfe de limbaj :

  • Afazia și alalia

6. tulburări de dezvoltare a limbajului:

  • Mutismul psihogen si retardul sau intarzierea in dezvoltarea vorbirii

7.tulburări ale limbajului bazate pe disfuncţii psihice:

  • Dislogii, ecolalii, jargonofazii

Interpretarea desenului