Desenul începând cu vârsta de 5 ani

desen situatie concretaDupă cum am văzut, după prima etapă, mâzgăleala a devenit treptat un desen cu formă, culoare şi intenție de comunicare, ce reflectă maturitatea modificărilor dar, de asemenea, modul special în care copiii văd şi experimentează lumea lor . Desenul este reprezentarea universului lui subiectiv. Cu toate acestea, după cinci ani, desenul devine un instrument util în evaluarea psihologică a copiilor. Însoțit de întrebări simple despre unele aspecte desenate, oferă informaţii valoroase şi copilul o simte intr-o formă naturală, puțin invazivă, ceea ce îl ajută să vorbească liber.

Caracteristicile psihologice şi expresia lor în desen

Tabelul de mai jos rezumă unele trăsături psihologice şi expresia lor în hârtie. Această expoziţie îşi propune să fie o aproximare. Nu trebuie, în orice caz, interpretate asociaţiile de anumite caracteristici cu unele dovezi ale prezenţei unor comportamente sau modele emoţionale. Datele prezentate sunt cauzate de probabilităţi statistice, nu a faptelor cu certitudine absolută. Este vorba doar de indicii ce pot ghida o evaluare obiectivă şi specialiată în domeniile considerate relevante.

Trăsături psihologice Indicatori grafici
Agresiune, neascultare Prezenţa dinților foarte proeminenți. Brațe lungi cu mâinile încleştate. Ghiare în loc de degete. Forme cu linii drepte foarte alungite în sus. Asimetrie marcantă a membrelor, atunci când sunt reprezentați oamenii. Desen de numere, litere, semne sau obiecte repetate, urmând o evoluţie ascendentă în dimensiune.
Anxietate – Frică Temerile din copilărie se manifestă în desen printr-un grafic redus, indecis, mic, simplu în formă. Uneori, copilul poate prefera să se deseneze într-o casa, mașina, etc. pentru ai oferi adăpost de lumea de afară şi de fantomele sale. Puțină expresivitate a chipurilor. În cazul în care frica este pentru o persoană concretă, o va reprezenta cu brațe scurte sau fără. Prezenţa anxietății poate fi, de asemenea, reflectată în umbrirea feţei (totală sau parţială) fiind semnificativă între 5 şi 12 ani.
Motivația pentru învățare și școală Desene bine proporționate, îmbogăţite cu unele detalii (vezi figura 2). Feţele sunt reprezentate cu ochi mari, expresivi, gâtul este adesea prezent. Desenul este destul de centrat şi ocupă o mare parte din hârtie. Braţele deschise şi picioarele bine definite. Feţe zâmbitoare, elemente în plus cum ar fi animale mici (melci, fluturi …).
Egocentrismul Capul mare, forme exagerate. Dacă este o imagine de familie sau cu  diferite persoane, copilul se desenează primul şi apare vizibil mai mare decât celelalte. (vezi figura 3)
Comportamente și gânduri obsesive Desenul se face întotdeauna cu o metodă foarte asemănătoare, urmărind aceeaşi rutină, aceeaşi temă sau culori. Este un desen elaborat ce crează multă anxietate copilului dacă greşește sau crede că nu a ieșit bine. Necesitatea de a șterge frecvent.
Nesiguranță Braţe şi mâini mici şi/sau lipite de corp. Picioare subțiri sau instabile. Schiță neregulată, nesigură, defecte cu corecţii frecvente. Figuri comprimate saui mici.
Perseverență Figuri bine conturate. Bogăţie de detalii. Personajele apar cu faţa expresivă şi toate elementele. Părul bine definit. Dacă se folosește culoarea umplut mare parte din desen. Schiță întreruptă puţin impulsivă. Atenție bună.
Deficit de atenție. Impulsivitate Desen dezorganizat. De obicei, la un deficit mare de atenție, puţină capacitate de structurare a unui model global. Copilul preferă mai degrabă obiectele mici împrăștiate, din teme şi moduri diferite. Slab definit, detalii puține. Obiecte ireale sau foarte distorsionate. Atunci când deficitul de atenţie şi impulsivitatea coincid, desenul devine mai mult o descărcare tensională decât o activitate placută. Copilul va desena numai elementele de interes propriu şi va tinde să ocupe tot spaţiul de pe hârtie cu puţine forme, rău așezate.
Autocontrolul Simetrie în desen. Forme ondulate, bine proporționate. În cazul în care desenul este colorat, nu depășește conturul.
Autostimă Bună organizare a spatiului. Braţele şi mâinile deschise. Figură de mari dimensiuni. De obicei, desenul ocupă aproape întregul spaţiul de pe hârtie, cu o distribuţie corectă. Expresie pozitivă pe fețe atunci când apar mai multe figuri.
Probleme în relațiile sociale sau cu colegii Brațele lipite de corp, expresie neutră sau tristă. Figura poate fi afişată mare sau mică (după cum resimte copilului). Mare atunci când trăiște situaţia cu agresiune faţă de. Mică atunci când sentimentul este de neajutorare, teamă sau de incapacitate.

 


Interpretarea desenului