Alinuța și frica ei de întuneric

AlinutaAlinuța, o fetiță de 4 anișori și ceva, era foarte apreciată de colegii ei de gradiniță, de către doamna educatoare, de prietenii de la bloc…. dar ceea ce nu știau aceștia, era faptul că Alinuța, fiindu-i frică de întuneric, mai mereu se trezea în mijlocul nopții, începea să plângă și nu se liniștea până nu ajungea în patul părinților, adormind pe pieptul mamei!

Într-o zi de toamnă, fiind aniversarea împlinirii celor 5 anișori, la momentul suflării în lumânărele, Alinuța suspină profund zicând cu glas ușor: “Ce mult mi-aș dori să nu-mi mai fie frică de întuneric”. Casa răsuna de glasul și râsetele copiilor și în orice colț puteai vedea confetii sau baloane.

Ziua a trecut repede și, ca de obicei, Alinuța a adormit mai greu, bineînțeles cu veioza aprinsă. În mijlocul nopții, parcă trezită de zgomotul unui ceas deșteptător, Alinuța deschise puțin ochii … îi era frică din nou, dar înainte să înceapă să plângă, o voce prietenoasă se auzi din dreptul geamului:

– Pâs, Pâs…vino până la fereastră!
Curioasă cum era din fire, se apropie.
– Cine este acolo? întrebă Alinuța.
– Uita-te sus, pe cer! se auzi de afară.
Alinuța, ridică timidă capul și, când privi spre cer, văzu o steluță atât de sclipitoare și parcă mai aproape ca niciodată, care începu a-i vorbi:
– Bună, eu sunt Sclipici și te privesc în fiecare seară de aici, de sus! spuse steluța.
– Dar nu te-am auzit niciodată, până acum, vorbind! spuse Alinuța.
– Doar astăzi pot vorbi, pentru că te voi ajuta să-ți îndeplinești dorința, să nu-ți mai fie frică noaptea! De ce nu poți să dormi, de ce anume te temi? întrebă Sclipici.
– Îmi este frică să dorm singură, dacă apare vre-un monstru și eu nu am pe nimeni alături? borborosi tristă Alinuța.
– Dar niciodată nu ai fost și nu vei fi singură! adăugă steluța.
– Ştiu ca părinții mei sunt în camera de alături, dar și ei dorm! Şi dacă nu vor auzi dacă vine cineva? păru îngrijorată Alinuța.
– Chiar dacă părinții tăi dorm, tu trebuie să ști că nu ești singură în nici o noapte! Fiecare copil are o steluță ce îl veghează și îl protejează! Eu sunt steluța ta și sclipesc pe cer pentru tine! Ori de câte ori te vei simți singură, ridică-ți privirea spre cer și vei vedea că nu voi lipsi niciodată! Eu nu pot vorbi, dar te pot asculta și mi-ar plăcea ca în fiecare seară, înainte să adormi, să-mi povestești cum ți-ai petrecut ziua! îi spuse Sclipici.
Atunci Alinuța, mai liniștită ca niciodată, se băgă în patul ei și adormi numaidecât!

A doua zi, când se trezi, le-a spus fericită părinților:
– De acum în colo nu îmi mai este frică de întuneric, știu că, în afară de voi, mai am o “prietenă” ce nu doarme niciodată și mă veghează în fiecare noapte, de sus, de pe cer!


Interpretarea desenului